Cateva cuvinte, numai

Am sa scriu in cateva cuvinte despre bucuria pe care  o traiesc: am recuperat partea aceea din mine care stia si vroia sa citeasca fara (nevoie de) pauza, insetata de revelatii, de inedit, de dragul mai rar al povestii cat al scriiturii,  pentru regasirea careia am luptat fara mari sperante timp de trei ani. Ma simteam vinovata si “decazuta” in ochii proprii pentru sfortarile facute sa termin cartile care, multe din ele, in ultima vreme ma plictiseau teribil de pe la jumatate. Acum, extrem, extrem de interesata sa evoluez si sa ma vindec spiritual poate tocmai de cele rele (lumesti) pe care le dezvoltasem in mine, urmare a lecturilor de tip psihologie practica (fii lider, lupta pentru succes, inhiba-ti sensibilitatea, obtine,  fa saltul spre mai mult, spre mai bine, cere-ti / impune-ti drepturile, etc.) dar nu numai respectivelor lecturi, citesc carti de psihoterapie ortodoxa in care continuu sa ma descopar pe mine in raport cu ceea ce sunt dar mai ales cu ceea ce se cuvine cu adevarat sa devin EU pentru binele meu si al celorlalti. Ca persoana care-L recunoaste pe Hristos si se vrea revenita in firea ei cea buna si placuta Lui, am raspunderi si am limite, multe raspunderi si multe limite, dar incet, incet, voi scapa de frica si de melancolie, pentru ca voi sti pana la ultima mea celula ca infranarile si smerenia cu care mi se recomanda sa ma port m-au curatat, m-au intors si m-au apropiat din nou de Tatal, si-atunci, de cine ma voi mai teme, si ce ma va mai deprima? Nu mai vreau sa fiu rationala si legata de lume cat vreau sa fiu de Dumnezeu. Sunt deja atat de iubita, inteleasa si ajutata de oameni foarte buni si nespus de modesti care nu asteapta nimic in schimb, vreau sa le pot oferi o Ioana linistita, echilibrata care sa le aduca bucurie si nu intristare prin vesnica ei suferinta fizica si morala. Dincolo de nefericita mea predispozitie catre deznadejde, sigur voi regasi in mine si puterea, si curajul sa ma lupt cu ea o zi, si inca una, si urmatoarea pana la ultima pentru a raspunde cu dragoste curata dragostei acelora care, o stiu atat de bine, ma iubesc. Si inca ceva: aceste carti pe care le citesc acum, le voi imprumuta, nu am dreptul sa le pastrez doar pentru mine. Atata voi pretinde, sa cunosc foarte bine cui. Nu voi promova acest articol, daca il va citi cineva, m-as bucura sa cunoasca intr-o zi acelasi interes si aceeasi bucurie cum am aflat eu in lectura duhovniceasca.  Va doresc numai bine, sanatate fizica si morala.