Doamna diriginta era profesoara de fizica si singura ei placere era ca noi sa facem probleme la fizica, singura noastra placere era sa ne tzinem de mana pe sub banca . Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata caiet la fizica. Invatam doar cand trebuia sa ma asculte. Imi amintesc… eram cu Yogi, George si Grasul in ultima banca in laborator… eram 3 fumatori… a venit disperata: voi ati fumat. Ne-a mirosit pe fiecare in parte si a spus: Yogi ai fumat! Noi am murit de ras… yogi era singurul care nu fumaaaa. Cu nasul statea extraordinar bine ca nu era profa de chimie. Apropo de chimie… experimentele la chimie mi s-au parut senzationale… era o materie care ma amuza… am avut cateva profe: si mai bune si mai proaste. Si am sa fac oficial un lucru… nu mi-am pierdut virginitate in timpul unei ore de chimie…. stiu ca asha s-a presupus… Recunosc ca ma indragostisem si toate conversatile ma faceau sa evoluez, sa zambesc, sa ma gandesc la ce-mi doresc, sa ma gandesc la viitor… au fost momente cand ne-am schimbat… au fost momentele dupa clasa a 9 si a 10 in care ne-am schimbat enorm… zambetele nu mai erau la fel de gratuite se inmulteau plansele desenate iar George citea foarte mult incat devenise foarte serios. Nu mai eram doi rockeri ce ne tavaleam prin orice loc impreuna cu prietenii nostri. Eu m-am speriat de el… Dar mai rau m-am speriat de mine pe tocuri :)) m-am speriat de momentele in care am inceput sa ma imbrac in culori, de momentele in care l-am simtit desprins de langa mine ca amic, m-am speriat de faptul ca ma imprietenisem cu fetele din clasa, si m-am speriat de faptul ca aveam o relatie cu un tip care avea cu 10 ani mai mult decat mine. Si nu consider ca eram mai matura in acele momente, eram doar mai vulnerabila si mai falsa. Eram mult mai naturala langa George, era mai usor sa ma intimidez unor cuvinte scrise in caietul nostru decat in fatza unui barbat ce ma saruta fara sentimente. Uneori priveam in urma si ma gandeam ca eram doar o copila… acum ma uit in urma si ma gandesc ca era minunat sa fim doar copii. George se uita la poza asta cu noi in seara asta si a afirmat: “Ce tineri eram ma” Ce zambete sincere aveam! Ce aventuri am trait. Ne-am maturizat oare? Acum asha pare. In clasa a 12 a il priveam de la distantza si il admiram pentru cum isi dezvolta ideile la ora de filosofie, nu stiu daca frica fatza de doamna profesoara ne-a facut sa invatam, sau faptul ca isi preda foarte bine materia si stia ce sa ne ceara, poate la mine a fost si George… chiar daca ni se cam despartisera drumurile nu vroiam sa pic in randul persoanelor care nu-si pot spune parerea. In clasa a 12 a mi-a fost mult mai usor, stiam mai bine cine sunt si ce vreau, invatasem sa fiu puternica, invatasem ca am atuuri, invatasem ca pot avea orice-mi doresc si eram tzinuta de mana de un baiat care s-a purtat incredibil cu mine sia insemnat si inseamna enorm pentru mine Mihnea. Eu am iubit etapa cu liceul, am avut diferite ipostaze, m-am vazut evolund, am zambit neincetat, am invatat o gramada de lucruri, n-am nici un regret, poate inca cateva curiozitati… A fost frumos si imi e dor de colegii pe care nu i-am vazut de ceva vreme Imi e dor sa mai vorbim … PS: Profa de franceza ii alerga pe catalin si pe vali in clasa a 9a pe la piata Galati “Istratie, de ce chiulesti istratieeeee” … saraca… din cauza noastra au pus si gratii la o anumita clasa … vizavi de cea in care faceam engleza cu hi nu cu hy :)) Vremuri….
Liceenii
Eu cu liceul am avut o problema, mi-am dorit sa fac arhitectura din clasa a VII a drept urmare am ales liceul e arhitectura, nu era foarte serios. Am hotarat sa-mi fac transferul inca din prima luna.Tata m-a suit in masina si m-a plimbat pe la alte licee bucurestene. Am fost la Sf. Sava, la Spiru, la Viteazu, la Rosseti, la Jean Monet, la Vianu, la Caragiale, la Eminescu, la Kogalniceanu, la Scoala Centrala si la Cantemir Voda. Cel din urma mi s-a parut destul de intim pentru mine, avea 4 intrari, o curte interioara ce mi se parea masiva pe vremea aceea, o casutza in care se afla laboratorul de informatica si sala de sport care era imensa, recunosc ca si arhitectura cladirii m-a fascinat. Am obtinut transferul! In aceea perioada purtam haine largi si parul cat se poate de lung, ma machiam stangaci si umblam in bocanci. In prima zi am fost condusa in clasa, pe la jumatatea orei de istorie. Profesoara mi-a spus sa-mi caut un loc. Am aruncat o privire spre clasa si m-am panicat, imi amintesc si acum cum mi s-a inrosit retina, colegii mei purtau uniforma : sacouri in nuante de rosu/caramiziu si camasi albe… “unde am ajuns?” mi-am spus. Pe randul de la perete erau doua locuri libere : unul era in a doua banca langa o fata, iar alt loc in a treia banca langa singurul baiat ce nu purta “uniforma” si parea mai rebel. Cei doi absenti de atunci o fata si un baiat aveau sa devina cu timpul unul dintre cele mai longevive cupluri ale clasei noastre. M-am uitat la fata, m-am uitat la baiat si am analizat situatia: daca ma asez in banca a treia unde chiar cred ca mi-ar fi locul o sa se interpreteze si o sa-mi iasa vorbe, daca el ar fi stat in banca a doua n-ar fi fost vreo problema… si m-am asejat in banca a doua: eu sunt sinziana! eliza! imi pare bine! Am aruncat inca o privire prin clasa si am intrebat: Auzi voi nu va machiati aici? Si de ce aveti uniforme! Mi s-a raspuns doar Nu si am fost intrerupte de profesoara care ne-a rugat sa facem liniste. Am fost batuta pe umar: George! Sinziana! Si profesoara ne-a mustrat din nou! Asha a inceput aventura mea in liceu. In cei patru ani e zile ajunsesem sa-mi cunosc colegii destul de bine, le stiam placerile, rautatile, stiam ce-si doresc sau ce nu vor reusi niciodata. Stiam ca nu e usor sa pleci cu camasa plina de mazgalituri de marker de la scoala, si stiam ca nu e usor sa stergi tabla de fiecare data doar din ce vedeam pe fetzele unor colegi. Stiam cat de mari ne sunt sperantzele. Aflam ce inseamna sa te indragostesti si stiam ce inseamna sa te saruti intr-o buda sau in vestiarul de la sport. Stiam cat de uda e apa atunci cand profu nostru de sport iesea cu furtunul sa ne stinga tigarile si invatzasem sa scriu scutiri de la parinti pt a motiva absentzele colegilor si ale mele. Stiam cum e sa bei vodka la 7 20 dimineatza si sa dai lucrare la psihologie mort de beat. Imi amintesc si acum: Eram la ora de psihologie in banca a 4 a pe randul de la perete, colegul meu de banca era George. Nu invatasem absolut nimic si nu-m placea sa invat pentru psihologie. Profa ma ura de a dreptul si de a stangul, ne ura pe toti, era atat e frustrara incat ne dadea nota doi doar pentru faptul ca ne ridicam in picioare cand raspundeam prezent. Zicea ca o doare capul si nu vrea sa auda scaunele cum se ridica. Eu cred ca am luat doi pentru ca m-am dat la prietenul ei la inceputul anului… da de unde era sa stiu ca ala e profu de engleza si nu e elev la clasa 12…. hihihih…. (George oare ti-am spus asta vreodata?) Am dat lucrare moarta de beata, bausem cu George, dar eu ma imbatasem. El copia din cartea de psihologie iar eu scriam exact ce mi se parea mie ca e bine, eu mereu aberez cum mi se pare mie :)) imi amintesc ca m-a intrebat: Tu sti ce scrii acolo sau vrei cartea? STIU! si am luat 4! Abia mi-a iesit media, dar in semestru doi ne-a schimbat profes oara si mi-a iesit media 8… nu e ciudat? Cam e… Ma exasperau orele de fizica. Doamna diriginta era profesoara de fizica si singura ei placere era ca noi sa facem probleme la fizica, singura noastra placere era sa ne tzinem de mana pe sub banca . Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata caiet la fizica. Invatam doar cand trebuia sa ma asculte. Imi amintesc… eram cu Yogi, George si Grasul in ultima banca in laborator… eram 3 fumatori… a venit disperata: voi ati fumat. Ne-a mirosit pe fiecare in parte si a spus: Yogi ai fumat! Noi am murit de ras… yogi era singurul care nu fumaaaa. Cu nasul statea extraordinar bine ca nu era profa de chimie. Apropo de chimie… experimentele la chimie mi s-au parut senzationale… era o materie care ma amuza… am avut cateva profe: si mai bune si mai proaste. Si am sa fac oficial un lucru… nu mi-am pierdut virginitate in timpul unei ore de chimie…. stiu ca asha s-a presupus… Recunosc ca ma indragostisem si toate conversatile ma faceau sa evoluez, sa zambesc, sa ma gandesc la ce-mi doresc, sa ma gandesc la viitor… au fost momente cand ne-am schimbat… au fost momentele dupa clasa a 9 si a 10 in care ne-am schimbat enorm… zambetele nu mai erau la fel de gratuite se inmulteau plansele desenate iar George citea foarte mult incat devenise foarte serios. Nu mai eram doi rockeri ce ne tavaleam prin orice loc impreuna cu prietenii nostri. Eu m-am speriat de el… Dar mai rau m-am speriat de mine pe tocuri :)) m-am speriat de momentele in care am inceput sa ma imbrac in culori, de momentele in care l-am simtit desprins de langa mine ca amic, m-am speriat de faptul ca ma imprietenisem cu fetele din clasa, si m-am speriat de faptul ca aveam o relatie cu un tip care avea cu 10 ani mai mult decat mine. Si nu consider ca eram mai matura in acele momente, eram doar mai vulnerabila si mai falsa. Eram mult mai naturala langa George, era mai usor sa ma intimidez unor cuvinte scrise in caietul nostru decat in fatza unui barbat ce ma saruta fara sentimente. Uneori priveam in urma si ma gandeam ca eram doar o copila… acum ma uit in urma si ma gandesc ca era minunat sa fim doar copii. George se uita la poza asta cu noi in seara asta si a afirmat: “Ce tineri eram ma” Ce zambete sincere aveam! Ce aventuri am trait. Ne-am maturizat oare? Acum asha pare. In clasa a 12 a il priveam de la distantza si il admiram pentru cum isi dezvolta ideile la ora de filosofie, nu stiu daca frica fatza de doamna profesoara ne-a facut sa invatam, sau faptul ca isi preda foarte bine materia si stia ce sa ne ceara, poate la mine a fost si George… chiar daca ni se cam despartisera drumurile nu vroiam sa pic in randul persoanelor care nu-si pot spune parerea. In clasa a 12 a mi-a fost mult mai usor, stiam mai bine cine sunt si ce vreau, invatasem sa fiu puternica, invatasem ca am atuuri, invatasem ca pot avea orice-mi doresc si eram tzinuta de mana de un baiat care s-a purtat incredibil cu mine sia insemnat si inseamna enorm pentru mine Mihnea. Eu am iubit etapa cu liceul, am avut diferite ipostaze, m-am vazut evolund, am zambit neincetat, am invatat o gramada de lucruri, n-am nici un regret, poate inca cateva curiozitati… A fost frumos si imi e dor de colegii pe care nu i-am vazut de ceva vreme Imi e dor sa mai vorbim … PS: Profa de franceza ii alerga pe catalin si pe vali in clasa a 9a pe la piata Galati “Istratie, de ce chiulesti istratieeeee” … saraca… din cauza noastra au pus si gratii la o anumita clasa … vizavi de cea in care faceam engleza cu hi nu cu hy :)) Vremuri….
Doamna diriginta era profesoara de fizica si singura ei placere era ca noi sa facem probleme la fizica, singura noastra placere era sa ne tzinem de mana pe sub banca . Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata caiet la fizica. Invatam doar cand trebuia sa ma asculte. Imi amintesc… eram cu Yogi, George si Grasul in ultima banca in laborator… eram 3 fumatori… a venit disperata: voi ati fumat. Ne-a mirosit pe fiecare in parte si a spus: Yogi ai fumat! Noi am murit de ras… yogi era singurul care nu fumaaaa. Cu nasul statea extraordinar bine ca nu era profa de chimie. Apropo de chimie… experimentele la chimie mi s-au parut senzationale… era o materie care ma amuza… am avut cateva profe: si mai bune si mai proaste. Si am sa fac oficial un lucru… nu mi-am pierdut virginitate in timpul unei ore de chimie…. stiu ca asha s-a presupus… Recunosc ca ma indragostisem si toate conversatile ma faceau sa evoluez, sa zambesc, sa ma gandesc la ce-mi doresc, sa ma gandesc la viitor… au fost momente cand ne-am schimbat… au fost momentele dupa clasa a 9 si a 10 in care ne-am schimbat enorm… zambetele nu mai erau la fel de gratuite se inmulteau plansele desenate iar George citea foarte mult incat devenise foarte serios. Nu mai eram doi rockeri ce ne tavaleam prin orice loc impreuna cu prietenii nostri. Eu m-am speriat de el… Dar mai rau m-am speriat de mine pe tocuri :)) m-am speriat de momentele in care am inceput sa ma imbrac in culori, de momentele in care l-am simtit desprins de langa mine ca amic, m-am speriat de faptul ca ma imprietenisem cu fetele din clasa, si m-am speriat de faptul ca aveam o relatie cu un tip care avea cu 10 ani mai mult decat mine. Si nu consider ca eram mai matura in acele momente, eram doar mai vulnerabila si mai falsa. Eram mult mai naturala langa George, era mai usor sa ma intimidez unor cuvinte scrise in caietul nostru decat in fatza unui barbat ce ma saruta fara sentimente. Uneori priveam in urma si ma gandeam ca eram doar o copila… acum ma uit in urma si ma gandesc ca era minunat sa fim doar copii. George se uita la poza asta cu noi in seara asta si a afirmat: “Ce tineri eram ma” Ce zambete sincere aveam! Ce aventuri am trait. Ne-am maturizat oare? Acum asha pare. In clasa a 12 a il priveam de la distantza si il admiram pentru cum isi dezvolta ideile la ora de filosofie, nu stiu daca frica fatza de doamna profesoara ne-a facut sa invatam, sau faptul ca isi preda foarte bine materia si stia ce sa ne ceara, poate la mine a fost si George… chiar daca ni se cam despartisera drumurile nu vroiam sa pic in randul persoanelor care nu-si pot spune parerea. In clasa a 12 a mi-a fost mult mai usor, stiam mai bine cine sunt si ce vreau, invatasem sa fiu puternica, invatasem ca am atuuri, invatasem ca pot avea orice-mi doresc si eram tzinuta de mana de un baiat care s-a purtat incredibil cu mine sia insemnat si inseamna enorm pentru mine Mihnea. Eu am iubit etapa cu liceul, am avut diferite ipostaze, m-am vazut evolund, am zambit neincetat, am invatat o gramada de lucruri, n-am nici un regret, poate inca cateva curiozitati… A fost frumos si imi e dor de colegii pe care nu i-am vazut de ceva vreme Imi e dor sa mai vorbim … PS: Profa de franceza ii alerga pe catalin si pe vali in clasa a 9a pe la piata Galati “Istratie, de ce chiulesti istratieeeee” … saraca… din cauza noastra au pus si gratii la o anumita clasa … vizavi de cea in care faceam engleza cu hi nu cu hy :)) Vremuri….