Cum ziceam, imi place. Citirea, virtuala, a lui George Asztalos mi-a insufletit (literar, blogheristic, desigur) simbata asta si mi-a confirmat, daca mai era nevoie, ca poezia isi face… treaba in blogolume – si afara! – spre bucuria, usor exaltata, a unora ca mine, satui de… cotidian. Si cum e vorba aici si de o PDA, imprumut cite ceva din cele scrise de George. Din poezii, dar si din al sau manifest infrarealist. Fiindca merita, zau! :) Din Manifestul Infrarealist: e timpul sa punem cruce tuturor ideologiilor de balamuc care ne-au copt-o atit de democratic de te miri ca mai suntem intregi. si daca am facut istorie cu rasturnarea uneia din cele mai scirbavnice si bestiale dictaturi, sa punem si ceva comestibil pe masa nu doar MacDonald's consumist, cu reclame pe bat. ce va fi nu prea stim, e o frontiera aici, ne punem doar de acord si vrem cu totul si cu totul Altceva…:) hmm… poate om muri s-om vedea!… :)) e vremea sa coborim in strada si chiar sub ea sa ii minam zbenguios lenea, sa ii terorizam dragastos luxul trist. nu mai vrem o arta de cadavre in vid, de asteptari de Godot…vrem sperietura, urletul duios de care sa ne indragostim subit. vrem o superbie schizoida. zbenguioasa. vrem sa ne rida spontan toate dedesubturile, toti creierii din cap. asta vrem… infrarealistul maninca iconite pe pita…sau pita unsa cu virgula…cutitu'. dar stie ce gust are caviarul fara sa faca o tragedie cosmica din asta… e vremea sa ne recunoastem superba inferioritate de animale divine. un neocentaurism de barbari umanisti va devasta mileniul ,va cirogeniza barierele, va pune amiNtirile in formol…si e de preferat sa raminem minunata bestie care danseaza cu disperarea acestui cosmar visator… George Asztalos Mi se ulise ma-ntreb de ce mama dragului am mai putea fi dragi cuiva cand e limpede ca buna dimineata cata exuberanta exasperare ducem in noi mama-doamne si ce liniste de prapad ce zbor de inotat pe jos de fapt mi se ulise a calamitate a tot ce mi-a ramas mai frumos P.S.: Fiindca ploua-n noiembrie, acum, ce altceva decit, Guns N' Roses? About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Retele de cuvinte. Poezie. Infrarealistul
Am cautat azi… poezii prin blogosfera. Stiam ca voi gasi, iar, ceva. Exercitiul asta-mi prinde bine ori de cite ori realitatea mi se pare insuficienta si am mai scris despre asta cel putin aici si aici. Cred ca am colindat prin o duzina de bloguri si prin toata reteaua… retelelor literare. Retea mirabila, fenomen demn de a fi cercetat: aici, aici, aici, aici, aici si… aici! Noi astia, virtualii stim ca blogolumea musteste de poezie spre nedumerirea si ciuda lumii de afara. Lume de afara care, desigur, are lucruri mult mai importante de facut… Astazi, refugierea mea voita in… blogopoezie a fost rasplatita de o intilnire pe care consider ca merita sa o povestesc. Si marchez intimplarea fara sa am orgoliul ca despicind firul in patru sa produc vreo minunatie de cronica sau critica literara online. Cred ca m-am vindecat de mult de… narcisimul frazelor docte si imi e si mult prea lene s-o fac acum la inceput de weekend prelungit intru lauda Zilei Nationale. L-am intilnit, asadar, aici pe George Asztalos, un nume de care am mai auzit pe ici pe colo insa despre care nu stiu prea multe astfel incit sa am ce povesti. Fara indoiala este un personaj despre care, de acum inainte, imi vor mai sari in ochi sau pe la urechi destule fiindca voi fi mult mai atent in privinta sa. Si spun personaj cu trimitere la personalitate, gindindu-ma la scena literaturii de azi dar si la… viata. Scena pe care, am observat, George Asztalos nu pare sa dea oricum prea multi bani… Nu ma aventurez, cum am zis, sa cintaresc eu toate astea, sunt sigur ca sunt destui critici mult mai avizati, aici in online si mai ales afara care ii construiesc, daca nu au facut-o deja, un aparat critic poetului muresean. La mine, acum, totul se traduce in imi place sau nu-mi place si cred ca asa e si corect sa vad lucrurile. Sa spun ca George Asztalos este un rebel, un razvratit care risca sa fie considerat drept teribilist ca are in versuri singe si viata, duiosie si sictir deopotriva, ca este anti-sistem nelasindu-se incadrat in niciun curent? Cu siguranta nu este singurul si nici primul si nici ultimul. Cum ziceam, imi place. Citirea, virtuala, a lui George Asztalos mi-a insufletit (literar, blogheristic, desigur) simbata asta si mi-a confirmat, daca mai era nevoie, ca poezia isi face… treaba in blogolume – si afara! – spre bucuria, usor exaltata, a unora ca mine, satui de… cotidian. Si cum e vorba aici si de o PDA, imprumut cite ceva din cele scrise de George. Din poezii, dar si din al sau manifest infrarealist. Fiindca merita, zau! :) Din Manifestul Infrarealist: e timpul sa punem cruce tuturor ideologiilor de balamuc care ne-au copt-o atit de democratic de te miri ca mai suntem intregi. si daca am facut istorie cu rasturnarea uneia din cele mai scirbavnice si bestiale dictaturi, sa punem si ceva comestibil pe masa nu doar MacDonald's consumist, cu reclame pe bat. ce va fi nu prea stim, e o frontiera aici, ne punem doar de acord si vrem cu totul si cu totul Altceva…:) hmm… poate om muri s-om vedea!… :)) e vremea sa coborim in strada si chiar sub ea sa ii minam zbenguios lenea, sa ii terorizam dragastos luxul trist. nu mai vrem o arta de cadavre in vid, de asteptari de Godot…vrem sperietura, urletul duios de care sa ne indragostim subit. vrem o superbie schizoida. zbenguioasa. vrem sa ne rida spontan toate dedesubturile, toti creierii din cap. asta vrem… infrarealistul maninca iconite pe pita…sau pita unsa cu virgula…cutitu'. dar stie ce gust are caviarul fara sa faca o tragedie cosmica din asta… e vremea sa ne recunoastem superba inferioritate de animale divine. un neocentaurism de barbari umanisti va devasta mileniul ,va cirogeniza barierele, va pune amiNtirile in formol…si e de preferat sa raminem minunata bestie care danseaza cu disperarea acestui cosmar visator… George Asztalos Mi se ulise ma-ntreb de ce mama dragului am mai putea fi dragi cuiva cand e limpede ca buna dimineata cata exuberanta exasperare ducem in noi mama-doamne si ce liniste de prapad ce zbor de inotat pe jos de fapt mi se ulise a calamitate a tot ce mi-a ramas mai frumos P.S.: Fiindca ploua-n noiembrie, acum, ce altceva decit, Guns N' Roses? About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Cum ziceam, imi place. Citirea, virtuala, a lui George Asztalos mi-a insufletit (literar, blogheristic, desigur) simbata asta si mi-a confirmat, daca mai era nevoie, ca poezia isi face… treaba in blogolume – si afara! – spre bucuria, usor exaltata, a unora ca mine, satui de… cotidian. Si cum e vorba aici si de o PDA, imprumut cite ceva din cele scrise de George. Din poezii, dar si din al sau manifest infrarealist. Fiindca merita, zau! :) Din Manifestul Infrarealist: e timpul sa punem cruce tuturor ideologiilor de balamuc care ne-au copt-o atit de democratic de te miri ca mai suntem intregi. si daca am facut istorie cu rasturnarea uneia din cele mai scirbavnice si bestiale dictaturi, sa punem si ceva comestibil pe masa nu doar MacDonald's consumist, cu reclame pe bat. ce va fi nu prea stim, e o frontiera aici, ne punem doar de acord si vrem cu totul si cu totul Altceva…:) hmm… poate om muri s-om vedea!… :)) e vremea sa coborim in strada si chiar sub ea sa ii minam zbenguios lenea, sa ii terorizam dragastos luxul trist. nu mai vrem o arta de cadavre in vid, de asteptari de Godot…vrem sperietura, urletul duios de care sa ne indragostim subit. vrem o superbie schizoida. zbenguioasa. vrem sa ne rida spontan toate dedesubturile, toti creierii din cap. asta vrem… infrarealistul maninca iconite pe pita…sau pita unsa cu virgula…cutitu'. dar stie ce gust are caviarul fara sa faca o tragedie cosmica din asta… e vremea sa ne recunoastem superba inferioritate de animale divine. un neocentaurism de barbari umanisti va devasta mileniul ,va cirogeniza barierele, va pune amiNtirile in formol…si e de preferat sa raminem minunata bestie care danseaza cu disperarea acestui cosmar visator… George Asztalos Mi se ulise ma-ntreb de ce mama dragului am mai putea fi dragi cuiva cand e limpede ca buna dimineata cata exuberanta exasperare ducem in noi mama-doamne si ce liniste de prapad ce zbor de inotat pe jos de fapt mi se ulise a calamitate a tot ce mi-a ramas mai frumos P.S.: Fiindca ploua-n noiembrie, acum, ce altceva decit, Guns N' Roses? About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related