3 lucruri de care trebuie sa tii cont atunci cand scrii copy-ul pentru campania PPC

Exista anumite detalii si lucruri de care trebuie sa tii cont atunci cand scrii un copy pentru o campanie ppc.
1 - Cine este persoana cu care vorbesc si care e impactul?
In functie de produsul pe care il vindeti sau de serviciul oferit, clientii dumnavoastra impartasesc probabil trasaturi similare. Fiecare dintre aceste particularitati poate face o diferenta cand e vorba de materiale publicitare, adica de copy.
O agentie marketing online poate identifica aceste trasaturi. Ele pot fi legate de gen, preocupari, varsta, locatie, etc. După ce va dați seama ce se afla in spatele acestor trasaturi, puteti folosi informatia in corelațtie cu produsul pe care vrei sa il vinzi.
De exemplu, o trasatura preponderenta pentru o marca o reprezinta „profesionalismul in afaceri”. Intrucat produsul pe care il vinde brandul poate fi utilizat pentru a creste productivitatea, ceea ce intereseaza profesionistii in afaceri, se creeaza un copy  in jurul „cresterii productivitatii” si „descrierea de produse” in timpul unei zile. Pentru acelasi produs, anuntul axat pe productivitate a avut un CTR de 5,59%. Anuntul care descria mai mult caracteristicile produsului avea un CTR de 2,39%.
2 - În ce etapa a palniei de vanzare se afla un  client potential care citeste anuntul meu?
Dacă cineva nu stie suficient de multe despre brand, va fi foarte greu sa creeze un copy care apeleaza in principal la utilizator sa cumpere. Daca e vorba de o agentie ppc , va sti deja carui cliet sa i se adreseze si in ce stadiu se afla respectivul client in palnia de vanzare.
Pentru o marca, s-au testat de exemplu doua tipuri de limbaj diferite cu audiente de prospectare. S-au creat 3 anunțuri unice care evidentiază reduceri pe care clientii le primesc pentru prima lor achizitie, cum ar fi 20% reducere sau transport gratuit, si un singur anunț care spune o poveste despre produs si marca respectiva.
Anuntul cu povestea a primit o rata de click mai mare cu 97% și o ratade conversie mai buna cu 120% in primele 9 zile. Asta inseamna ca oamenii aveau de doua ori mai multe sanse de a face click si o data pe pagină, avand de doua ori mai multe sanse sa se convertească, deoarece s-a reusit conectarea emotionala la brand.
Dupa primele 9 zile, sistemul de optimizare din Facebook Ads a impins 80% din cheltuieli si trafic catre anunțul respectiv. In graficul de cheltuieli se poate vedea clar ca, in ziua 9, Facebook a concluzionat ca anuntul de poveste da rezultate mai bune.
3 - Context
Copia publicitara construita in jurul contextului economic, cultural sau temporal tinde sa transmita cititorilor semnale puternice, deoarece creste relevanta anuntului. Un exemplu foarte simplu este un anunt care menționeaza anul 2019, in timp ce suntem de fapt in 2020 sau un anuntpromoțional învechit.
Situatia din jurul COVID-19 este un alt exemplu puternic al unui astfel de context. Datorita industriei online adoptate de unele branduri, multe firme au putut sa isi desfașoare activitatea in ciuda izolarii clientilor la domiciliu. Prin urmare, s-au introdus cateva anunțuri noi în Google, evident ca nu era mentionat explicit COVID-19, dar se semnala disponibilitatea catre clienti.
Noile reclame care indicau faptul ca firma este inca deschisa pentru afaceri aveau un CTR cu 39% mai mic și o rata de conversie cu 82% mai mare.
Ce s-a intamplat? Persoanele care nu incercau sa obtina serviciile in momentul respectiv nu au facut clic, dar cei care au dat clic au avut mai multe sanse sa se converteasca. Chiar daca datele de conversie pot parea scăzute, CPC-urile sunt considerabile.
Concluzie
Este foarte ușor să gresesti un material publicitar sau sa crezi ca anunțurile flashy sau doar un limbaj frumos fac diferența. In realitate, diferența vine din:
  • Adresarea mesajului si care sunt preocuparile clientilor
  •  In ce etapă a palniei se afla potentialul tau client
  • Elementele contextuale care inconjoara produsul si societatea in general

Va multumesc. Din Genunchii Lumii

In seara asta ma retrag in Al Doilea Genunchi Al Lumii. Sau ma voi sprijini mai mult in acest al doilea genunchi… Pentru o seara, doua sau trei… Acum putine zile cind mi-am scos si acest genunchi din nisip nu ma gindeam ca el va fi un refugiu atit de… linistitor de… departe de lume. Aveam de gind chiar ca el sa fie doar un blog de strict uz personal, acel blog in care sa scriu fara sa ma vada nimeni. El si este, in parte, un loc retras in care, de pilda, nu voi (mai) raspunde la comentarii, cu toate ca ma voi bucura mai departe, nespus, de gindurile primite acolo. Un loc, parca chiar nescris de mine, fiindca asemeni marelui Nichita cred ca nu noi scriem ceea ce se poate intimpla sa fie poezie ci Ea, uneori, vine si ne alege sa ne scrie, sau sa se scrie cu mina noastra. Spun ca voi sta, in asta seara, mai mult – desi nu suficient – in Al Doilea Genunchi Al Lumii, fiindca altfel as risca sa scriu, din nou, aici in Genunchiul Lumii despre niste dezamagiri, mari, despre niste disperari, despre niste dureri, despre niste situatii de criza care, fac din oamenii de ieri brutele de azi. Poate as risca sa fiu chiar nedrept, sa nu inteleg ce se intimpla, sa exprim prea clar ca nu inteleg ce mi se intimpla… Sau poate, doar, as fi iar plictisitor batind toba pe niste cestiuni cotidiene de care mi-e deja lehamite oricit de grave sau interesante ar parea. Apoi, intimplarea face sa realizez ca mai este doar o zi sau doua pina cind Genunchiul Lumii mele face un an. Drept pentru care i-as acorda acum putina liniste. Spuneam, atunci cind chiar nimeni nu citea acele rinduri, ca din genunchiul lumii, astazi, vad lumea in genunchi, sau descopeream ca Simbolic – Strada Sforii, cum ma batea gindul sa-i zic acestui blog – ma duce cu gindul la viata pe sfoara, pe muchie de cutit, sau la strada-viata-tunel la capatul careia nu prea stii ce te asteapta, dar la capatul (ori capatiiul?) careia intrezaresti totusi o lumina si ca, odata, cindva, ajunsesem la un soi de saturatie... Astazi vad ca lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Recunosc insa ca da, intrezaresc lumina sau luminitele, mai departe. Iar asta e una dintre marile mele bucurii cred nu suficient exprimata, nu indeajuns recompensata, macar prin niste raspunsuri ceva mai harnice, pe masura ei. Si, desigur, vorbesc despre bucuria zilnicelor, mirabilelor, mele intilniri cu blogolumea, cu blogoteca, cu blogosfera asa cum mi-am impartit eu, dezordonat, blogroll-ul cu ale lui peste 200 de pagini vii, alaturi de cele noi zilnic descoperite… intilniri. Bucuria si multumescul meu zilnic, asa cum pot fi ele, doar din cuvinte, sunt pentru voi, dragilor, prieteni nevazuti dar stiuti. Bucuria si multumescul meu care, seamana cu minunarea gasirii pe care am trait-o acum un an, atunci cind am postat aici si prima mea muzichie, un Ivan Rebroff… La fel si azi, pentru mine revelatie, mic semn de pretuire pentru voi, cei care sigur nu l-ati ascultat atunci, sau doar l-ati zarit mai tirziu… In seara asta ma retrag, un pic, in Al Doilea Genunchi Al Lumii... si Va multumesc, la fel, si de acolo! About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related

Insemnare pe doua… fotografii

Am mai scris pe aici despre blogosfera care coboara in Cetate vorbind despre efortul neintersat al unor bloggeri de a atrage atentia asupra problemelor unor confrati. Nu o data mi-am exprimat parerea ca blogosfera nu are cum sa fie doar un teritoriu virtual in care niste straini li se adreseaza altor straini ca sa-si mai omoare plictiselile sau in care niste insingurati isi baga in seama… operele sau opiniile pe care stiu ca altfel nimeni, nicaieri nu le-ar baga in seama. Blogosfera este un organism viu, la fel de viu precum cei care-l… populeaza. Blogosfera este, oricit de fad ar suna, o tribuna asezata in piata publica. Blogosfera devine, oricit s-ar impotrivi unii, o autoritate de care mersul lucrurilor din Cetate trebuie sa inceapa sa tina cont. Blogosfera este o parte a opiniei publice, vecina cu presa, care incepe sa conteze… Urbanism cu pubele in buricul Brasovului De ce spun asta? Bloggerii se intilnesc tot mai des si nu doar asa, de dragul socializarii, al unui ceai… dansant. Bloggerii au inceput sa croiasca campanii, sa sutina proiecte, sa faca lobby pentru un candidat sau altul. Uneori, unii bloggeri gasesc de… cuviinta chiar sa se si indragosteasca. Bun… si… de ce spun asta? Pai zilele trecute am aflat ca aici la Brasov o bloggerita, Claudia, a pus pe hirtie o campanie si a dat sfoara in urbe bloggerilor sa se aseze la taifas si la dezbatut tema. Campania Exista viata fara CET in Brasov, fiindca despre asta e vorba, poate parea cam… anosta din punctul de vedere al subiectelor care au cautare insa ea este o atitudine de pe urma careia pot avea de castigat peste 20.000 de brasoveni. 20.000 de oameni care in anul de gratie 2009, intr-un oras privit de multi cu admiratie, in Brasov, nu mai beneficiaza de luni bune de doua elementare beneficii ale civilizatiei si urbanismului: apa calda si caldura. De ce? Din motiv de robinete inchise, din motiv de datorii, din motiv de ineficienta a unui sistem centralizat si invechit de termoficare, din motiv de interese si politicianism local. Omul si pomul... Un obicei de imprumutat Ei bine si bloggerii care sustin campania asta vor sa-i traga de urechi pe cei care sunt platiti sa faca oarece, pe cei care sunt alesi sa gaseasca solutii. Mai mult, campania cauta solutii si incearca sa le supuna atentiei celor mai sus amintiti. Poate unii ar insista cu intrebarea de ce? sau poate ar arata cu degetul spre niste… naivi sau idealisti. Probabil insa respectivii nu stiu ca, totusi, cu toata aura sa superba, Brasovul pute! Si probabil unii circotasi de serviciu au uitat prea repede ca acum vreun an noi brasovenii (si altii ca noi in tara asta) ne-am dus sa alegem niste parlamentari uninominali, de circumscriptie, de cartier cum ar veni, pe care nu prea i-am vazut sa sara ca sa vada de unde… pute si sa dea un pic cu… matura pe strazile alora de i-au ales. Ei bine, cam asa stau lucrurile si eu as zice ca implicarea de acest fel a bloggerilor este un inceput, chiar daca stiu ca nu se face primavara cu o floare. Un inceput care ar putea duce la un anumit soi de… urbanism pe care eu incerc sa-l si ilustrez in aceste doua fotografii de aici. Fotografii aparent fara legatura, imagini banale, dar care exprima si ele doua moduri de a traduce ideea de civilizatie, de cultura de respect al strazii si oamenilor, aici la Brasov. ;) P.S.: Pe acest Alex Chudnovsky probabil s-ar fi cuvenit sa-l invit aici in alt… context. Sau nu? About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related