Un joc sau o realitate?

Iti pui planul in fata, iei cubul, il studiezi putin si afisezi un zambet satisfacator. E usor. Pare atat de simplu. Incepi sa potrivesti patratelele colorate, sa le aliniezi, sa le apropii, le desparti din nou. Inca zambesti. Iti place. Totul va merge ca uns. Trece o vreme si incrunti putin din sprancene. Galbenul iti da de furca si nu vrea nici cum sa se potriveasca. Nu-i nimic, mai incerci, de data asta cu o alta solutie. Mai trece un timp. Musti usor din buze si murmuri ceva. Rosul nu e cum trebuie, mai e nevoie doar  de un patratel.  E mai complicat. Galbenul e deja pe pozitii, rosul e pe cale sa ajunga. Dupa o vreme esti agitat. Simti ca pierzi controlul asupra a ceea ce ti se parea un fleac si usor de realizat. Cubul nu mai raspunde ideilor tale si culorile se amesteca. In jurul tau se deschide un abis haotic si aproape simti ca innebunesti. Transpiri si respiri agitat. Ai vrea sa fugi, dar cubul te tine in loc. Vrei sa il rezolvi, dar ideile s-au risipit in eter. Esti debusolat. Esti inlantuit in propriul tau iad si cauti cu disperare o iesire. In hora ta nebuna ii prinzi pe cei care au cautat sa iti ofere tot timpul o solutie. Ai preferat sa ignori metodele de rezolvare si sa continui cu propuneri inutile, de la persoane inutile. Si parea atat de simplu, nu-i asa? 6 culori, 9 abtibilde pentru fiecare culoare, instructiunile simple, listate in fata ta… Si atunci eu ma intreb: cum sa reusesti sa fii un manager bun pentru firma ta cand nu esti in stare sa rezolvi un Rubik cu toate resursele necesare in fata? *randurile de mai sus pot fi valabile pentru orice altceva, de exemplu un presedinte…