Nu pricep. Descendente…

Am rasfoit in seara asta citeva dintre insemnarile lui Nicolae Iorga. Asta in urma unei cautari pricinuite de un motiv… subiectiv, de o intimplare oarecare. Cautam niste versuri, cele din Brad batrin: Au fost taind un brad batrin/ Fiindca facea prea multa umbra… Le-am gasit, le-am citit si gindurile cu pricina mi s-au mai linistit… Si in cartea asta N. Iorga – Ultimele (Editura Scrisul Romanesc, 1978), cum spuneam, am gasit insemnarile, notele, editorialele, poeziile lui Iorga din 1940. Ani de restriste. Ultimele insemnari ale lui Iorga inainte sa fie asasinat… Dupa citeva astfel de pagini nu poti sa nu te gindesti unde sintem, ce fel de oameni sintem, care ne sint elitele, cine scrie la gazete, cine ne conduce, cine tine astazi discursuri in Parlament! Ce ani, ce cumpeni, ce tragedii… ce oameni, ce fibra si ce Romanie atunci! Nu pricep care este, unde este filiatia dintre acea Romanie si asta de astazi… Nicolae Iorga Cu multa paza Asa sint vremile acum, incit orice facem, sa fie cu multa paza. Nu mai e ragazul de a infatisa teorii si nici de a incerca ambitii. De jur imprejurul nostru, tot echilibrul lumii s-a prabusit, si silinti desperate vor trebui sa se faca pentru ca sa se ajunga din nou la o parte macar din ceia ce a fost. De aceia nu pot fi in de ajuns criticate trei categorii de oameni: conducatorii grabiti spre marturisiri, care nu-si au locul acuma, oamenii politici cari se imbulzesc spre conducere si framintatorii de teorii care nu se pot incerca pe pielea noastra. Grozava noastra suferinta sa ni fie de invatatura… (din Neamul romanesc, 9 august 1940) P.S. – Cintecul asta l-am mai postat cindva pe aici, stiu… Da' zau dac-am gasit altceva mai potrivit… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related