Sa cobori pe Corso savurind o inghetata de fistic…

Am coborit azi spre casa pe Corso. De fapt in fiecare zi fac asta. Astazi insa, pe la sase si ceva spre seara chiar am (re)vazut strada si oamenii. Cred ca nu am mai facut asta de anul trecut, de prin toamna. Am regasit umbrelele de peste terasele din mijlocul strazii, aceleasi care ma entuziasmau si vara trecuta. Ramin la aceeasi parere: prind bine. Dar sunt… aceleasi, puteau sa le faca ceva, sa le schimbe culoarea (chit ca nu tin la… brand) sau sa le fi rotunjit sau, stiu eu, sa le acopere cu  stuf! Oamenii, la fel, relaxati admirind din fotoliile largi peisajul… trecator sau static. Parca mai putini doar… Poate de frica ploii, poate din cauza crizei, desi cred ca si fara o letcaie in buzunar tot acolo i-as gasi pe multi – aceiasi, banuiesc – la un pahar  de braga (cu autoservire)… E misto sa cobori pe Republicii pe la sase si ceva… Ce m-a surprins au fost… delicatesele. In citeva locuri am vazut porumb fiert, in altul felii de pepene servite meserias pe platouri ornate colorat si la tot pasul inghetata… Mda… sa cobori pe Corso savurind o inghetata de fistic… Mai tineti minte acea inghetata de fistic? Si m-au surprins toate astea fiindca mi se pare ca au venit prea repede. Sau cum eu le vad prima oara anul asta imi explic ca de aici vine tot acest decalaj… E inceput de iulie, parca?!… Cu mondiale trecute de semifinale, cu taceri basesciene depasite, cu inundatii petrecute, cu tei scuturati? Deja?! Aceeasi senzatie am avut-o si aseara pe FB, pe unde mi-am petrecut ceva ore in ultima vreme si unde imi place sa constat cum toti ne refugiem in… pilde si muzici. Un colt de lume virtuala plin de DJ-ei si filosofi. Da, aseara am gasit si… am pus citeva piese unplugged de-ale lui Joey Tempest si Europe si m-am intrebat Cind am auzit prima data acea Final Countdown?… Mi-am amintit cu usurinta de Ringul din Costinesti dintr-un iulie '87… Era superba atunci acea numaratoare inversa, era fireasca si nu prevestea nimic. Si vremurile zice-se erau mai tulburi? Aiurea! Numaratoarea inversa a ramas aceeasi… Muzical vorbind imi trezeste aceeasi euforie. Da, numaratoarea inversa suna la fel, chit ca ea, numaratoarea e… altfel. Cred ca la fel va sta de acum treaba si cu porumbul fiert, cu pepenii si cu inghetata de pe Corso… Probabil tot din cauza asta telefonu-mi suna cu The Final Countdown :)… Incepe sa ploua iar. Cred ca o fata va cobori pe Republicii, mai tirziu, siroind prin ploaie, savurind o inghetata de fistic si zimbindu-le ascunsilor de sub umbrele. Tin minte imaginea asta… s-a intimplat ca ieri. Or s-ar putea sa o vad chiar miine? Nu, nu voi posta si aici acel unplugged, imi suna obsedant… Poate aici e sfirsitul melodiei asteia cu istorie sau, poate, telefonul mobil e de vina… ;) Servus, Blogolume! Si la Evergreen am gasit o… trecere prin Centru. Altfel, mai frumoasa… La vie est belle, da Karla! Inca o trecere de iulie… pariziana ;) Cati este acolo, la raspintiile Dunarii furioase – si ea! – pe noi… Teo imi povesteste despre un dor de-o anumita vara… Da, asta e! O pro-misiune si-o rostogolire afara gasesc la Cornelius… Cristian spune o poveste cu pensionari si alte ginduri de… criza sub o bolta de vie. Viata la tara, da, Carmen! ;)… Gigi pune pe… hirtie sentimentul de insula. Superb spus! In ce fel ne strabate – sau nu – acum sentimentul asta?… O noua reuniune cu miez in Dinarul lui Vania ;)… Deei i-as da sincer zece pentru o asa teza pe… seama renascentismului si poeziei barroce spaniole ;)… About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related