Ii auzim cum vorbesc despre prioritati, despre siguranta nationala, despre sisteme si alte asemenea bazaconii. Niciodata, dar niciodata nu am retinut sa se fi pus prioritatile si siguranta tarii in ordinea lor fireasca, de bun simt, si anume pe primul loc sanatatea si celelalte mai departe. Nu am auzit ca bugetul Romaniei sa fi inceput cu sanatatea si abia mai la coada listei cu sepepistii, blondele, avioanele sau administratia prezidentiala! Cum nu prea am vazut nici ca ziarele sau jurnalele de stiri sau interpelarile alesilor sa inceapa cu aceste probleme grave. Stiu, nu prea cred, din pacate, ca voi auzi nici de azi inainte, de un plan zero, de un plan national care sa schimbe cu ceva lucrurile. Mioritica fatalitate, nu?! Totusi, drama care provoaca aceste rinduri ma face sa gandesc si asa: solidaritatea si aproape eroismul catorva pompieri si cadre medicale, functionarea, cat de cat, a unui mecanism de urgenta si uriasa emotie a publicului pornind de aici mi-ar putea da o ultima speranta. Poate de data asta, tocmai datorita acestei emotii, si a potentialei noastre revolte, sistemul mafiot nu va mai reusi sa treaca la… index nenorocirea in care traim. Poate de data asta, fitismele, entertainmentul si… advertisingul derizoriului politico-manelistic pe bani frumosi, alimentate complice tocmai de acel sistem mafiot si care compun si consuma aproape in totalitate opinia publica vor fi reduse la tacere pentru a lasa loc lucrurilor importante. Poate ca asa, sanatatii noastre, ca neam, nu-i va mai fi suficienta doar acea inutila si imbecila indicatie: Pentru o viata sanatoasa, respectati mesele principale ale zilei! Blogolumii, toate cele bune! P.S – Muzichia, e doar un ricoseu venit dinspre alt colt de… tara. Ea insasi e un alt text aici despre care, poate, vom vorbi… Nu am gasit altcev
Derizoriul prioritatilor. La romani
Drama bebelusilor arsi la Maternitatea Giulesti depaseste orice imaginatie. Este terifianta. Nenorocirea asta este, in opinia mea, punctul culminant al ceea ce se putea petrece mai rau in tara asta in vremurile pe care le traim. Si nu vorbesc despre dimensiunea accidentului in sine – calculabila, probabil, matematic – cit de dimensiunea simbolica, omeneasca, a ceea ce se intimpla. Drama acelor suflete nascute si cazute in iad este fara margini si cred ca este indecent sa vorbesc despre ea. Sunt lucruri despre care poti sau nu poti vorbi si cu atit mai mult in public. Solidaritatea, uneori, trebuie sa se manifeste in tacere… Vorbesc insa despre dimensiunea dramei acestei tari oglindita, revelata de cele intimplate. Tragedia sufletelor arse in acest nenorocit accident, opt sau zece sau treizeci, este egala, in opinia mea, cu tragedia care se intimpla acum in Pakistan sau altundeva unde se vorbeste de milioane de victime. Romania astazi nu este departe de acel Pakistan. Astia suntem, la acest nivel de decadere materiala si morala am ajuns si, poate, ar fi de dorit sa ne multumim cu aceasta conditie. Poate asa se vrea… Un oarecare deputat sau senator PDL, habar nu am de ce invitat mai zi de zi la televizor, fiindca in afara de tupeu este insignifiant prin alte calitati, asemeni multor altora ca el, a declarat azi ca demisia de onoare in Romania nu e la moda! Se referea la o… retorica intrebare privind o posibila demisie a vreunui responsabil din sanatatea romaneasca, chit ca aceasta nu ar rezolva nimic… Da, onoarea (indiferent de vini) nu mai e de mult o… moda in tara asta! Spuneam decadere si ma refer la catastrofa acestei tari in care doar o tragedie (doua, trei sau patru) ne face sa vorbim – o zi sau doua – despre notiunile, despre sistemele elementare care ar trebui sa ne sustina fiinta fizica si spirituala: sanatatea, invatamintul, siguranta individuala, cultura. Acum ne dam seama ca spitalele sunt aproape fabrici insalubre ale hazardului si mortii? Acum realizam ca medicii nu au efectiv mijloacele pentru a-si duce misiunea la bun sfirsit? Acum auzim ca nu sunt bani pentru medicamente, pentru investigatii, pentru operatii si ca mii de romani sfirsesc cu zile pe listele de asteptare? Acum aflam ca mizeria asta a nascut, firesc aproape, si mizerie umana, interese, nepasare? Acum vedem ca asta este realitatea sumbra, de fiecare zi, repetabila halucinant? Si nu, nu ma refer la noi, la obisnuitii traitori si pacienti ai dramelor cotidiene, desigur, cit la ilustrii, olimpienii nostri conducatori si pacienti de lux ai… sistemului lor care-i adaposteste grijuliu de 20 de ani incoace. Ii auzim cum vorbesc despre prioritati, despre siguranta nationala, despre sisteme si alte asemenea bazaconii. Niciodata, dar niciodata nu am retinut sa se fi pus prioritatile si siguranta tarii in ordinea lor fireasca, de bun simt, si anume pe primul loc sanatatea si celelalte mai departe. Nu am auzit ca bugetul Romaniei sa fi inceput cu sanatatea si abia mai la coada listei cu sepepistii, blondele, avioanele sau administratia prezidentiala! Cum nu prea am vazut nici ca ziarele sau jurnalele de stiri sau interpelarile alesilor sa inceapa cu aceste probleme grave. Stiu, nu prea cred, din pacate, ca voi auzi nici de azi inainte, de un plan zero, de un plan national care sa schimbe cu ceva lucrurile. Mioritica fatalitate, nu?! Totusi, drama care provoaca aceste rinduri ma face sa gandesc si asa: solidaritatea si aproape eroismul catorva pompieri si cadre medicale, functionarea, cat de cat, a unui mecanism de urgenta si uriasa emotie a publicului pornind de aici mi-ar putea da o ultima speranta. Poate de data asta, tocmai datorita acestei emotii, si a potentialei noastre revolte, sistemul mafiot nu va mai reusi sa treaca la… index nenorocirea in care traim. Poate de data asta, fitismele, entertainmentul si… advertisingul derizoriului politico-manelistic pe bani frumosi, alimentate complice tocmai de acel sistem mafiot si care compun si consuma aproape in totalitate opinia publica vor fi reduse la tacere pentru a lasa loc lucrurilor importante. Poate ca asa, sanatatii noastre, ca neam, nu-i va mai fi suficienta doar acea inutila si imbecila indicatie: Pentru o viata sanatoasa, respectati mesele principale ale zilei! Blogolumii, toate cele bune! P.S – Muzichia, e doar un ricoseu venit dinspre alt colt de… tara. Ea insasi e un alt text aici despre care, poate, vom vorbi… Nu am gasit altcev
Ii auzim cum vorbesc despre prioritati, despre siguranta nationala, despre sisteme si alte asemenea bazaconii. Niciodata, dar niciodata nu am retinut sa se fi pus prioritatile si siguranta tarii in ordinea lor fireasca, de bun simt, si anume pe primul loc sanatatea si celelalte mai departe. Nu am auzit ca bugetul Romaniei sa fi inceput cu sanatatea si abia mai la coada listei cu sepepistii, blondele, avioanele sau administratia prezidentiala! Cum nu prea am vazut nici ca ziarele sau jurnalele de stiri sau interpelarile alesilor sa inceapa cu aceste probleme grave. Stiu, nu prea cred, din pacate, ca voi auzi nici de azi inainte, de un plan zero, de un plan national care sa schimbe cu ceva lucrurile. Mioritica fatalitate, nu?! Totusi, drama care provoaca aceste rinduri ma face sa gandesc si asa: solidaritatea si aproape eroismul catorva pompieri si cadre medicale, functionarea, cat de cat, a unui mecanism de urgenta si uriasa emotie a publicului pornind de aici mi-ar putea da o ultima speranta. Poate de data asta, tocmai datorita acestei emotii, si a potentialei noastre revolte, sistemul mafiot nu va mai reusi sa treaca la… index nenorocirea in care traim. Poate de data asta, fitismele, entertainmentul si… advertisingul derizoriului politico-manelistic pe bani frumosi, alimentate complice tocmai de acel sistem mafiot si care compun si consuma aproape in totalitate opinia publica vor fi reduse la tacere pentru a lasa loc lucrurilor importante. Poate ca asa, sanatatii noastre, ca neam, nu-i va mai fi suficienta doar acea inutila si imbecila indicatie: Pentru o viata sanatoasa, respectati mesele principale ale zilei! Blogolumii, toate cele bune! P.S – Muzichia, e doar un ricoseu venit dinspre alt colt de… tara. Ea insasi e un alt text aici despre care, poate, vom vorbi… Nu am gasit altcev