Asa e cum zicea vechiul meu amic: nu avem respectul timpului nostru si responsabilitatea lucrurilor duse, cu cap, la bun sfirsit. Nu avem un proiect si nu comunicam ce avem de facut. Mai totul, in increngatura noastra de relatii, sta sub umbra suspiciunii, a secretului, a omniscientei unui sefut sau a altuia, a delegarii responsabilitatilor insa fara a delega si scopurile si mijloacele pentru indeplinirea acelor responsabilitati. Apoi, spunea el, uitam prea usor de unde am plecat si ce avem de facut si, mai ales, nu ascultam si nu stam de vorba asupra scopurilor noastre cu coechipierii nostri, ascundem detalii esentiale, dar avem pretentia sa fim respectati si intentiile noastre sa fie ghicite in chip… telepatic! Ca sa nu mai spun observatia ca managerul roman mai are o mare calitate: bolnav de suficienta de sine si constient ca-i lipsesc mijloacele, imaginatia si… vocabularul pentru a realiza un proiect, acesta are grija sa-si trateze subordonatii ca pe niste sclavi punindu-i sa execute in termene limita lucrari aberante – despre care stie ca nu pot fi rezolvate si pe care la va uita imediat dupa ordin pentru zile intregi! – pentru a se impopotona in final drept ala care poate sa zica v-am spus eu! sau care are mereu dreptul suveran de a-si umili uneltele batind furios cu piciorul in podea. Da, (si) din motivele astea nu merge nimic in tara asta – imi zic si eu, superior! :) Dar cum va zic, mi le-a spus un amic, manager multinational (intre timp) peste Europa Centrala si de Est al unei vestite companii din Vest… Servus, Blogolume! As fi curios sa aflu cum vad mersul lucrurilor, referindu-se la sefii mai mici sau mai mari ai tarii asteia si Teo, Gina, Deea, Anti Basescu, Dispecerul, Vania, Melami, Cristi, Geo, Daurel, Karla, Onu, Camelia, Dan, Cati, Saturnianul, Gabriela, Mircea, Adi, Petrov, Manole, Ola, Ticke, Athe, Andrei, Rodica, Cella… Nu, nu e o leapsa ci doar un… sondaj de opinie, ale carui rezultate le voi face, probabil ;), publice! Toate cele bune! P.S.: Danezii astia de la Volbeat chiar mi-au lasat o impresie faina, dupa ce i-am vazut prin iunie la Bucuresti… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Mersul lucrurilor. Sefi si… sefuti
Acum ceva vreme am stat la un pahar de de vorba cu un manager dintr-o multinationala, vechi amic de altfel. Am intarziat un timp la intalnire, drept pentru care cind am dat ochii cu el i-am remarcat privirea mustratoare. Pai acu' se vine, mon cher?!, m-a apostrofat aratindu-mi semnificativ ceasul… M-am scuzat spunindu-i ca m-au retinut la birou, peste program, unele lucruri de ultima ora. Atit mi-a trebuit fiindca omul s-a lansat intr-unul din subiectele care-i plac la nebunie: managementul. Managementul de toate felurile. Gestionarea relatiilor cu oamenii, a crizelor dintr-o organizatie, a comunicarii interne sunt teme care-i vin manusa si la care ma supune, aproape in chip de cobai, la mai toate rarele noastre revederi. Pai cum, voi faceti ore suplimentare? Adica nu va ajunge timpul sa va rezolvati problemele? Hmm, pai nu stiti ca asta e semnul clar de amatorism intr-o afacere? Nu va respectati timpul, asta inseamna ca nu va respectati pe voi si ca nu sunteti in stare sa faceti nimic de la cap la coada. Hai mai, ca doar nu traiesti pe Luna! Asta-i Romania, sa nu-mi spui ca tu nu-ti tii oamenii la ore suplimentare!, i-am zis. Niciodata! Si lucrurile merg ca unse. Fiecare stie exact ce are de facut si pentru asta nu le trebuie timp mai mult. De altfel ar fi si pagubos sa-i platesc in plus iar asta m-ar penaliza pe mine , mi-a raspuns. Atunci am incercat sa schimb subiectul, sa aduc vorba despre mai vechile noastre amintiri, stiind ca altfel ma va coplesi cu demonstratiile lui de management occidental. Asta insa l-a intaritat si mai tare, vrind parca sa-mi arate neaparat de ce nu merg lucrurile in tara asta. Vezi tu, de-aia nu merge nimic in tara asta! Asta ar trebui facut, as lua un sfert din romani si i-as baga intr-un stagiu, la saiba, la mine si sa vezi cum s-ar misca treburile! Si as incepe cu directorii, cu primarii, cu parlamentarii!, a continuat amicul meu si mai indirjit, convins fiind de victoria fara drept de apel pe care avea sa o repurteze asupra mea in urma intilnirii noastre… Nu aveam cum sa nu-i dau dreptate. Imi amintesc acum discutia asta si o reproduc aici sumar exasperat fiind de obsedanta retorica privind cauzele care ne-au adus pe noi toti in haosul pe care-l traim. Asa e cum zicea vechiul meu amic: nu avem respectul timpului nostru si responsabilitatea lucrurilor duse, cu cap, la bun sfirsit. Nu avem un proiect si nu comunicam ce avem de facut. Mai totul, in increngatura noastra de relatii, sta sub umbra suspiciunii, a secretului, a omniscientei unui sefut sau a altuia, a delegarii responsabilitatilor insa fara a delega si scopurile si mijloacele pentru indeplinirea acelor responsabilitati. Apoi, spunea el, uitam prea usor de unde am plecat si ce avem de facut si, mai ales, nu ascultam si nu stam de vorba asupra scopurilor noastre cu coechipierii nostri, ascundem detalii esentiale, dar avem pretentia sa fim respectati si intentiile noastre sa fie ghicite in chip… telepatic! Ca sa nu mai spun observatia ca managerul roman mai are o mare calitate: bolnav de suficienta de sine si constient ca-i lipsesc mijloacele, imaginatia si… vocabularul pentru a realiza un proiect, acesta are grija sa-si trateze subordonatii ca pe niste sclavi punindu-i sa execute in termene limita lucrari aberante – despre care stie ca nu pot fi rezolvate si pe care la va uita imediat dupa ordin pentru zile intregi! – pentru a se impopotona in final drept ala care poate sa zica v-am spus eu! sau care are mereu dreptul suveran de a-si umili uneltele batind furios cu piciorul in podea. Da, (si) din motivele astea nu merge nimic in tara asta – imi zic si eu, superior! :) Dar cum va zic, mi le-a spus un amic, manager multinational (intre timp) peste Europa Centrala si de Est al unei vestite companii din Vest… Servus, Blogolume! As fi curios sa aflu cum vad mersul lucrurilor, referindu-se la sefii mai mici sau mai mari ai tarii asteia si Teo, Gina, Deea, Anti Basescu, Dispecerul, Vania, Melami, Cristi, Geo, Daurel, Karla, Onu, Camelia, Dan, Cati, Saturnianul, Gabriela, Mircea, Adi, Petrov, Manole, Ola, Ticke, Athe, Andrei, Rodica, Cella… Nu, nu e o leapsa ci doar un… sondaj de opinie, ale carui rezultate le voi face, probabil ;), publice! Toate cele bune! P.S.: Danezii astia de la Volbeat chiar mi-au lasat o impresie faina, dupa ce i-am vazut prin iunie la Bucuresti… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Asa e cum zicea vechiul meu amic: nu avem respectul timpului nostru si responsabilitatea lucrurilor duse, cu cap, la bun sfirsit. Nu avem un proiect si nu comunicam ce avem de facut. Mai totul, in increngatura noastra de relatii, sta sub umbra suspiciunii, a secretului, a omniscientei unui sefut sau a altuia, a delegarii responsabilitatilor insa fara a delega si scopurile si mijloacele pentru indeplinirea acelor responsabilitati. Apoi, spunea el, uitam prea usor de unde am plecat si ce avem de facut si, mai ales, nu ascultam si nu stam de vorba asupra scopurilor noastre cu coechipierii nostri, ascundem detalii esentiale, dar avem pretentia sa fim respectati si intentiile noastre sa fie ghicite in chip… telepatic! Ca sa nu mai spun observatia ca managerul roman mai are o mare calitate: bolnav de suficienta de sine si constient ca-i lipsesc mijloacele, imaginatia si… vocabularul pentru a realiza un proiect, acesta are grija sa-si trateze subordonatii ca pe niste sclavi punindu-i sa execute in termene limita lucrari aberante – despre care stie ca nu pot fi rezolvate si pe care la va uita imediat dupa ordin pentru zile intregi! – pentru a se impopotona in final drept ala care poate sa zica v-am spus eu! sau care are mereu dreptul suveran de a-si umili uneltele batind furios cu piciorul in podea. Da, (si) din motivele astea nu merge nimic in tara asta – imi zic si eu, superior! :) Dar cum va zic, mi le-a spus un amic, manager multinational (intre timp) peste Europa Centrala si de Est al unei vestite companii din Vest… Servus, Blogolume! As fi curios sa aflu cum vad mersul lucrurilor, referindu-se la sefii mai mici sau mai mari ai tarii asteia si Teo, Gina, Deea, Anti Basescu, Dispecerul, Vania, Melami, Cristi, Geo, Daurel, Karla, Onu, Camelia, Dan, Cati, Saturnianul, Gabriela, Mircea, Adi, Petrov, Manole, Ola, Ticke, Athe, Andrei, Rodica, Cella… Nu, nu e o leapsa ci doar un… sondaj de opinie, ale carui rezultate le voi face, probabil ;), publice! Toate cele bune! P.S.: Danezii astia de la Volbeat chiar mi-au lasat o impresie faina, dupa ce i-am vazut prin iunie la Bucuresti… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related